Bersekr, mi-as dori sa ai dreptate. Vezi lucrurile logic si cu bun simt, dar din pacate, in opinia mea, legea de care discutam nu le vede asa. Nu stiu daca cei care au facut legea au avut intentia sa iasa asa, dar cert e ca interpretarile mele au argumente si asta este grav.

Este grav pentru ca aceste argumente se pot intoarce importriva colectionarilor, si de aceea este bine sa stim de ele din vreme.
De aceea sunt convins ca discutia noastra este utila. De aceea fiecare om care poate si vrea sa aduca un argument logic pe aceasta tema ar trebui sa o faca.
Tot ceea ce am spus si voi spune pe aceasta tema, am spus si voi spune cu strangerea de inima a unui pasionat de numismatica in fata unui act normativ extrem de restrictiv.
Voi analiza cateva chestiuni doar (sunt chestiuni unde avem pareri diferite si le voi lua din mesajele tale):
- vanzarea prin "operatori economici autorizati" nu inseamna vanzarea prin okazii, deoarrece "operator economic autorizat" in acceptiunea Legii 182/2000 este acel operator economic autorizat sa vanda si sa intermedieze vanzarea de bunuri culturale mobile. Aceasta autorizare se face de catre Ministerul Culturii sau ceva organisme din subordinea acestuia. Un astfel de operator trebuie sa tina tot felul de registre, si mai are tot felul de alte obligatii. Procedura de autorizare si tot restul sunt detaliate in niste Norme Metodologice la care fac referire pe unddeva prin mesajele mele. Ma indoiesc ca okazii este operator economic autorizat pentru comertul cu bunuri culturale mobile.
- targul nu este agent economic pentru ca nu are personalitate juridica (nu este o persoana fizica sau o persoana juridica) ci este o stare de fapt. Prin urmare nu poate fi nici "operator economic autorizat". Daca insa organizatorul targului este "operator economic autorizat" si indeplineste cu privire la toate piesele scoase la vanzare obligatiile legale (tinere de registre, obligatii de declarare, cereri de clasare, etc.), atunci targul este ok, dar ma indoiesc ca mai poate fi organizat practic cu astfel de restrictii. Iar am o interpretare restrictiva, dar crede-ma, daca se ajunge cu in fata instantei cu cine stie ce legat de treaba asta, sunt sanse mari ca instanta sa aiba acelasi punct de vedere.
- cu privire la tagul de la Muzeul Satului, cred ca pe asta l-a avut in vedere legiuitorul cand a exceptat, am senzatia, de la restrictiile sale bunurile cu caracater etnografic si cele al caror autor/producator este in viata. Deci putem face targuri cu linguri si oale contemporane fara nici o restrictie.
- nu zic ca targurile sunt ilegale, spun doar ca de la 11.01.2007 nu numai monedele clasate ca parte a fondului sau tezaurului patrimoniului national ci toate monedele care pot fi considerate bunuri culturale mobile nu mai pot fi vandute decat prin "operatori economici autorizati". Nu am identificat sanctiunea. Dar daca o astfel de activitate (vanzarea in targ) va ajunge ca in baza legii modificate in ianuarie 2007 sa fie considerata a fi ilicita, exista din cate stiu o reglementare destul de comunista, dar din pacate in vigoare, care sanctioneaza activitatile economice ilicite cu confiscarea respectivelor bunuri plus nu mai stiu ce alte chesii (nu mai stiu exact nr. respectivului act normativ, dar l-as putea cauta, daca cineva e foarte interesat).
- fata de infractiunea de la art 70 indice 1, sunt de acord cu tine ca are in vedere marile furturi, dar din pacate nu distinge si se aplica tuturor. Asa ca e suficient ca bunul respectiv sa fie de patrimoniu si sa fi fost exportat ilegal ca fericitul cumparator sa se trezeasca infractor. Stiu ca in strainatate nu e doar eBay. Cand iei de la magazin specializat riscul e mic, dar cati isi permit sa oa de la magazin sau de la casa de licitatii. De aia am accentuat chestia cu eBay-ul, pentru ca devine accesibil si pentru romani, dar este foarte riscant ca nu stii ce, de la cine, si in ce conditii cumperi.
- ca o incheiere, e drept ca legea a vrut sa se adreseze marilor infractiuni care au ca obiect bunuri culturale mobile (cum ar fi furturi din muzee, etc), numai ca de regula legea ajunge sa se aplice fata de oamenii marunti.
Deci, cum imi arogasem in urma cu doua seri calitatea de "avocat al diavolului" se pare ca ajund sa nu mai scap de ea si sa fiu nevoit sa aduc argumente contra convingerilor mele, dar asta-i legea. Din cate stiu, in SUA legiuitorul este foarte influentat de grupurile de presiune si de lobby, poate ar trebui ca si colectionarii romani sa faca ceva si sa nu asiste pasivi la o lege atat de restrictiva.