Gheorghe Sincai da in "Cronica romanilor" un citat din Wolfgang Lazius, din care ar rezulta ca Lazius a scris la 1551 despre acea parte de tezaur dacic. Textul din Sincai (ce pare mai degraba legenda):Aldor scrie:Corect.
Inteleg atunci ca domnul Preda considera ca acel mare tezaur de kosoni descoperit in secolul XVI si din care mare parte a ajuns la faimosul cardinal Martinuzzi, este numai o legenda. Exista vreo atestare documentara a acelei descoperiri? Eu am tot vazut-o mentionata in mai multe lucrari moderne, dar nu se facea referire nicaieri la nicio sursa din acele timpuri.
Anul 1543 ... Mai frumoasă istorie scrie Lazie despre nişte români şi o parte a visteriei lui Decheval ascunse supt albia Streiului, ceii neaflate de împăratul Traian, zicînd: "O parte a visteriei aceştiia, mai-nainte de opt ani (Lazie scriea în anul 1551), în numitul rîul Sargeţiei, pre care rîu românii îl cheamă Strei, s-a aflat, prin întîmplarea aceasta: Mergeau nişte pescari români cu şeicile din Murăş în Strei şi legîndu-şi luntrile de un trunchi, au zărit că sclipeşte ceva în fundul apei; vrînd să scoată de supt apă aceea ce sclipea, au scos o grămadă de galbeni. Îndemnîndu-se a cerca mai încolo, au dat de o boltiţă zidită supt apă, care se stricase prin rădăcinile lemnului şi cercînd mai cu de-adinsul, au aflat şi mai mulţi galbeni, mai cu seamă de ai lui Lisimac, craiului Thrachiei, cu inscripţie grecească; cum am înţeles din oameni vrednici de credinţă, la 400.000 de galbeni şi mulţi sloi de aur au aflat. Carii ducîndu-i acasă şi împărţindu-i pescarii între sine, unii dintre dînşii au mers la Bălgradul Ardealului şi întrebînd de argintari de cît preţ ar fi aurul acela, s-a vestit lucrul şi Gheorghe Monahul sau Martinusie, care, ca un tutor al fiului craiului Ioan Zapolia, ocîrmuia Ardealul, a început a cerca după pescari. A şi luat multe mii de la unii pescari şi multe mii a mai găsit în numita boltiţă. Dară ceilalţi pescari, prinzînd de veste, au încărcat vreo cîteva care şi au trecut în Moldova."
